Alex

Reporterul nostru special, Deghizatu Cornel, a reuşit să se strecoare în palatul din Aleea Alexandru şi să asiste la discuţiile dintre Becali, Ana Maria Prodan şi Herea. Vă prezentăm mai jos stenograma discuţiilor.

Gigi Becali: Hai în cămara cu vinuri bisericeşti să putem discuta la liber că aici sunt cu ochii pe noi zdrenţele de ziarişti.
Ana Prodan: Hihihi…pe tatuajele mele dacă nu ai dreptate Gigi.

După ce coboară în catacombă.

GB: Aşa mă…hai să vedem. Impresaro tu zici că nu aţi semnat nimic cu comunistu’.
AP: Aşa e. L-au luat pe ăsta cu japca şi l-au dus în faţa ziariştilor, i-au aruncat un tricou în mână şi aşa a ieşit toată povestea asta.
GB: Bă fetiţo…io îl iau pe băiat la Steaua că am multe milioane dă dolari, dar ăsta, Herea, vrea?
AP: Ovidiu, nu-i aşa că tu vrei să joci doar la Steaua lui Gigi Becali?
Ovidiu Herea: Păi tanti Prodan, io fac ce vreţi dumneavoastră. (Pfff…mă înnebuneşte tatuajul ăla de pe umăr)
GB: Staţi că mă sună hahalera de Copos…Alo…Da…Nu, nu e aici…Bă băiatule eu mint? Hahaha…fire-al naibii de utecist ce eşti tu utecist…Hai pa, vorbim deseară în direct la specialul lui Moraru de pe Sport.Ro.
AP: Aşa…Gigi, Ovidiu vrea la Steaua, iubeşte Steaua şi vrea un salariu cât al lui Dică.
GB: Hahaha…Herea, bă băiatule, dar tu ştii ce ştie Dică al meu? Ia să vedem…când dai în minge scoţi limba?
AP: Hai mă Gigi. Lasă-l că e timid. Îţi spun eu că e în stare să scoată orice pe banii ăştia.
GB: Fată, demult doream să te întreb…ce naibii îţi ţii părul ăla aşa? Şi tatuajele alea? Nu-i frumos. Mai bine încerci o coafură care mie îmi place…aia tip merinos a la Paris. Eu zic că te-ar prinde.
OH: Scuzaţi-mă. Pot să merg la toaletă?
AP: Da Ovidiu. Ai şerveţelele umede la tine?
GB: Bă…hai că timpu’ trece şi oile rămân netunse, vorba lu’ săracu’ tata…cu zdreanţa de Iacov cum rezolvăm că ăla e dat naibii.
AP: Păi cu nasolul ăla te înţelegi că eu nu pot. De fiecare dată când mă întâlnesc cu el, mă misogineşte de mă ia dracu’.
GB: Eh…să vezi ce misogineală îi dau eu…când o să îi ofer 3 milioane dă dolari nici măcar “mafia din LPF” nu o să mai fie în stare să zică.
AP: Hihihi…ce tare eşti Gigi. Uite cum ştiu io să negociez cu tine iar cheliosul ăla de Copos nici măcar un telefon nu-mi dă.
GB: Păi bă, el are averea mea mă? Al naibii el de comunist…
AP: Ovidiu, gata. Am stabilit.Tu vrei să joci doar la Steaua şi doar la Gigi.
OH: Da don’şoara Prodan.(O noapte…atât vreau de la tine…o noapte în care să ne tăvălim prin milioanele dă dolari ale lui Becali)
GB: Atunci aşa rămâne. Virgileeee…zi-le la hahalerele de ziarişti că o să susţinem o conferinţă de presă în faţa palatului şi ei vor fi acolo din întâmplare.

Comisia Europeană a acuzat Intel Corp.că a abuzat de poziţia sa dominantă de pe piaţa microprocesoarelor împotriva concurenţei de la Advanced Micro Devices Inc.
Comisia a făcut cunoscute acuzaţiile împotriva companiei joi şi a dat răgaz de răspuns băieţilor de la Intel 10 săptămâni.
Astfel le-au fost aduse la cunoştinţă 3 încălcări ale legislaţiei europene:
-oferirea de reduceri producătorilor de PC-uri ce cumpără majoritatea procesoarelor de la Intel;
-efectuarea de plăţi tot înspre producătorii de calculatoare personale atfel încât să întârzie sau chiar să anuleze producţia de PC-uri ce folosesc tehnologia AMD;
-costurile foarte reduse ale procesoarelor Intel în comparaţie cu cele de la AMD atunci când au loc licitaţii pentru obţinerea de contracte cu producătorii de servere.

Intel bineînţeles că nu a fost de acord cu acuzaţiile aduse specificînd că piaţa microprocesoarelor funcţionează normal, şi activitatea Intel în Europa nu a dăunat competiţiei din contră ea fiind benefică consumatorilor.
AMD a primit decizia Comisiei Europene cu entuziasm declarînd că “acesta este un moment al adevărului pentru întreaga industrie IT”.

Şi astfel după Microsoft este rândul şi celor de la Intel să fie puşi la zid de către europeni, bineînţeles ei mai avînd probleme şi în Japonia şi SUA.

Plutesc…de 2 ani sunt în derivă. Val după val mă îndepărtez de tine, când eu ar trebui să te găsesc.
Asta a fost dorinţa mea, să fiu transformat într-un răvaş scris cu parfum de trandafir şi închis într-o sticlă albastră. Aruncat într-un ocean să fiu purtat de uragane şi stihii, căci ştiam că tot la tine mă vor duce.
Cât de mult m-am înşelat. Simt că ochii tăi nu mă vor citi niciodată.
Prins în plasa unui pescar bătrân din Oceanul Indian, mi-am crezut sfîrşitul aproape. Mesajul meu scris doar pentru tine citit de nişte ochi curioşi era ceva ce nu-mi doream. Pescarul trăia în Chennai alături de nepoata sa. În mâinile ei am ajuns într-un final. M-a desfăcut uşor pe masă şi a încercat să mă citească. Mii de litere cu mii de înţelesuri fiecare au fost prea multe pentru ea. A înţeles că era în zadar şi m-a pus la loc în sticla albastră nu înainte de a-mi da o mămăruţă care să fie martoră călătoriei mele. M-a lăsat într-un golf ascuns, de unde un delfin m-a dus în larg.
Călătoresc de ani întregi şi simt cum esenţa literelor mele slăbeşte, se evaporă. Îmi e frică să nu rămân închis aici, să rătăcesc aşa la infinit în căutarea ta.

Oare cine nu îşi doreşte ca măcar o dată în viaţă să iubească? Vă spun eu: nimeni…sau aproape nimeni. Am trăit de câteva ori în viaţă acest sentiment. Nu se compară cu nimic. Nici chiar cu ploaia care în zilele astea ar fi o adevărată binecuvântare. Nopţi albastre, ghiocei, zambile chiar şi lacrimi…toate îţi ţin inima şi sufletul într-o stare pe care o observăm în ochii fiecărui îndrăgostit ce se plimbă prin parc.
Din prima clipă în care ochii tăi se sărută cu ai ei şi până când aceeaşi ochi îşi iau la revedere înecaţi în lacrimi (pentru că da…cei de la Holograf au dreptate, şi băieţii plâng câteodată) sentimentele pe care le trăieşti sunt deosebite.
Ce este iubirea până la urmă? O şoaptă la ureche, un umăr cu gust de ciocolată, un zâmbet rătăcit în ochii ei…mirosul cafelei dimineaţa, asta e iubirea. Nu poţi să uiţi cât vei trăi cum într-o noapte în care doar valurile dansau pe cer i-ai prins scoici sidefate în părul ei negru, i-ai presărat pe şold nisipul rece adus de mare. Nopţi de dragoste nebună cu ochii ei frumoşi făcîndu-te să plângi…să plângi de ciudă că doar o viaţă vei trăi.
Există lucruri în viaţă pe care le uiţi în secunda doi după ce au trecut, în schimb există sentimente care te fac să uiţi că mai există timp…secunde.

by Good Alex

________________________________________________________________________________

În sfârşit…credeam că nu mai termini. Eu ştiam că, carul cu proşti nu s-a răsturnat la tine pe blog.
Uite că eu nu vreau să iubesc…şi nu mai da tu verdicte că nu te pricepi. Hai să îţi spun eu ce se compară cu sentimentul iubirii: sentimentul libertăţii, raţiunea. Nopţi albastre? În caz că nu ai aflat, nopţile sunt negre, luminate doar de “xenoanele” BMW-urilor ce duc în miile de cluburi miile de “zambile” pe care tu vrei să le iubeşti.
Ţi-am mai spus să nu mai fii aşa naiv…o să sfârseşti fără aripi. Când văd ce debitezi despre umeri cu gust de ciocolată şi scoici în păr, am impresia că tu încă nu ai auzit de Versace şi Swarovski.
Dude, nu mai visa la “singuri pe plajă noaptea”…nu o să ai loc de alge şi gunoaie. Nisip pe şold?…încearcă nişte Victoria’s Secret din dantelă pe acelaşi şold şi o să vezi efectul.
Când văd că plângi pentru o fată, mă mănâncă corniţele de ciudă. Mai bine gândeşte-te la tine. Altruismul nu este o soluţie…plus că provoacă efecte adverse precum ar fi: plânsul pe care tu tot îl aminteşti, senzaţie de prostie acută pe alocuri presărată cu frustrări.
Apucă-te să faci bani, cumpără-ţi o maşină şi parcheaz-o în faţa unui mall…te asigur că vei avea mai mare succes decât cu chestiile lacrimogene pe care le debitezi.
Am terminat. Te aştept la o bere după închiderea ediţiei. Poftim? OK..OK….fără alcool, cum zici tu.

by Bad Alex

Mâine…adică astăzi …o să inaugurez o nouă categorie pe blog. O categorie ce va cuprinde articole şi materiale în care “răutăciosul” de mine se va contrazice cu “bunătatea” de mine pe diverse teme, chestii-trestii. Dezbaterea va fi moderatăăă…tot de mine, ca să fiu mai exact de “neutrul” de mine.

Cu ceva vreme în urmă mi-am dat seama că am nevoie de un plan…Fiind un tip mai dezordonat, uituc şi schimbător ca vremea (ce să mai…sunt perfect ), un astfel de “schedule” mi-ar fi de folos.
M-am aşezat la calculator, iar partea din mine responsabilă cu organizarea vieţii a intrat în acţiune. Rezultatul vi-l prezint mai jos.

1. Primul obiectiv?…Să mă angajez, să devin un sclav al sistemului…astfel aş avea şi eu un şef stresant ca toată lumea pe care să îl înjur şi critic pe blogul personal.
2. Să mă las de fumat…asta bineînţeles după ce o să fie interzis prin lege şi pedepsit cu închisoarea de la 3 la 5 ani.
3. Să ajung pe Anfield Road…bineînţeles cu fularul Stelei la gât…sper ca băieţii “cormorani” să nu fie înfrăţiţi cu galeria lui Dinamo.
4. Să îmi cumpăr două case…una la Sibiu şi una la Praga, bineînţeles după ce îmi voi lua un credit relaxat, atât de relaxat încât tot restul vieţii o să mi-l petrec încordat la maxim.
5. Să îmi iau o bicicletă (maşină nu îmi trebuie…nu vreau să mă simt vinovat de moartea urşilor Fram care mi-au mormăit copilăria). Bicicleta să nu fie oricum…dotată cu trompetă, sistem GPS, spiţe din aluminiu şi ghidon ionizat. Păcat că nu îmi pot pune şi eleron.
6. Să învăţ să înot. A venit vârsta la care nu mai îmi permit luxul de a mă plimba pe plajă cu colacul meu cu cap de gâscă.
7. Să merg să donez sânge, deşi ştiu că o să leşin ca de fiecare dată când îmi fac analizele.
8. Să îmi fac timp să merg la Cluj ca să beau o bere cu Mishu pe care îl “ameninţ” de vreun an cu sosirea mea în Ardeal.
9. Să înfiinţez o Asociaţie a Copiilor Speriaţi de Show-urile Live ale Zăvorancei.
10. Să cunosc o fată care să mă lase să îi pun în fiecare dimineaţă zambile în păr, să mă căsătoresc cu ea…dar şi ea cu mine. Din dragostea noastră plină de zambile să iasă un copil pistruiat şi frumos ca mine care să ajungă Preşedintele României.

Un plan perfect realizabil…nu?

De doi ani încoace asistăm cu toţii la schimbarea climei în toată lumea. Suntem cu toţii nişte martori muţi la fenomenele meteorologice ce se întâmplă mai peste tot pe glob. Din fericire nu toţi au rămas impasibili la aceste anomalii…
Zilele trecute am reuşit să fac rost de filmul “An Inconvenient Truth” şi am rămas puţin şocat, asta ca să nu par exagerat. Adevărul este că m-a impresionat la maxim. Nu-mi imaginam că vieţile noastre sau ale copiilor noştri sunt foarte aproape să fie marcate de încălzirea globală.
Când a fost învins în cursa prezidenţială de către Bush, numele de Al Gore nu îmi spunea prea multe. Ştiam că este tipul care a ratat de puţin fotoliul de preşedinte al SUA. El este cel care a ales să prezinte situaţia sumbră în care ne aflăm noi şi planeta noastră în acest film-documentar. Adevăruri cutremurătoare pe care până acum mulţi dintre noi am ales să le ignorăm, sunt prezentate şi argumentate de fostul vicepreşedinte american. Exact cum scrie şi în prezentarea celor de la © Paramount Classics omenirea stă pe o bombă cu ceas. Dacă marea majoritate a oamenilor de ştiinţă au dreptate ne mai rămân cam 10 ani să facem ceva…să ne schimbăm stilul de viaţă…să ne respectăm planeta măcar în al 12-lea ceas…altfel noi, urmaşii noştri riscăm să asistăm la o schimbare a lumii în care trăim: epidemii, fenomene meteorologice extreme, milioane de victime din cauza căldurii…adică mai pe scurt lumea noastră se va transforma într-un iad. Ştiu sună aiurea…sună idiot…sună a scenariu a la “The day after tommorow”, dar din păcate este realitatea în care trăim şi realitatea care ne aşteaptă la următorul colţ.
Au apărut multe voci, voci care ne spun “staţi liniştiţi…nu este chiar aşa”, dar noi singuri putem observa schimbările…De când nu am mai văzut zăpadă?..De când au apărut uragane pe uscat?…De ce urşii polari au început să moară înecaţi? De ce trebuie să ţin în casă 15 aparate de aer condiţionat ca să pot respira? La genul acesta de întrebări răspunde filmul lui Al Gore. Deja au apărut cei care spun că Al Gore îşi pregăteşte deja campania electorală…uitaţi-vă la film
şi judecaţi singuri.
Pentru mai multe detalii puteţi accesa site-ul www.climatecrisis.net .

Vanghelie despre Videanu: “Ăsta e un măgar, un hoţ şi un nemernic….”

Videanu despre Vanghelie: “Nu pot să stau de vorbă cu un om cu care nu poţi purta un dialog civilizat. Este lipsit de educaţie şi nu are cei şapte ani de acasă.”