“Frica faţă de necunoscut”…mulţi oameni sunt afectaţi de chestia asta. La mine este taman invers…mie îmi e frică de cunoscut(ă).
De sentimentele, amintirile şi gandurile trecute. Şi tocmai ce am aflat că, trebuie să mă confrunt foarte curând cu nişte tentaţii, feeling-uri pe care le credeam demult plecate…mda…exact…şi acum am aflat că se întorc în oraş.
Poate pot să îmi aranjez o plecare rapidă pe undeva, Vienna poate, un proiect ce nu suferă amânare prin cine ştie ce loc de prin România.
Adică, voi ce aţi alege? Un sărut cu trecutul sau o plimbare la Vienna pe Ringstraße? Hmm…nu e comparaţia bună. Să mai încercăm o dată. Un sărut cu trecutul aşa de cunoscut ca şi mirosul liliacului înflorit primăvara…sau un sărut cu viitorul aşa de necunoscut ca şi mirosul ceţii de pe Tamisa. Eu personal o să aleg varianta a doua…ca de obicei. Nu mă interesează dacă o să fiu inspirat sau nu. Îmi place să fiu consecvent…deşi în genul ăsta de probleme e cam greu să fii…pentru că îşi bagă coada şi “zburătoarea cu arc”(ştiţi foarte bine despre cine este vorba…da, ăla nesuferit de care ne rugăm toata viaţa să stea prin preajma noastră, iar după ce ne înfinge câte o săgeată în fund obişnuim să îl înjurăm).
Dar ce să mai…m-am hotărât…poate o să mă întâlnesc cu trecutul dar o să îl las să treacă pe lângă mine…sau o să trec eu pe langă el cu avionul îndreptîndu-mă cu voioşie spre nişte “viennese vanilla cookies”. :-D