O nouă ecranizare de success rulează pe micile ecrane româneşti…“Gangs of Romania”. Regizat de Mitică Dragomir, show-ul tinde să spargă toate recordurile box office-ului autohoton. Acţiunea se petrece în România zilelor noastre (deşi ai putea să juri că se întâmplă undeva în jurul anului 10 000 B.C) pe fondul tensiunilor şi corupţiei din competiţia trosbalistică a patriei. La acest film au lucrat printre mulţi alţii, renumitul specialist în efecte speciale Horia Fanaticel şi scenaristul Dan Udreanul GheSePe, aceştia doi din urmă reuşind să dea filmului o aromă specială şi specifică spaţiului guţiano-salamo-pontic.
Poveste e destul de simplă…dar plină de înţelesuri adânci şi emoţii vagabonţeşti. Ne sunt aduse în prim plan mai multe clanuri ale României, printre care se numără: clanul lui Tertecali, clanul lui Tiancu, clanul lui Nemeţoiu, clanul lui Surteşan din urbea Clujului; acestea fiind printre cele mai puternice şi influente. Toate aceste clanuri sponsorizau cu galbeni grei echipe de trosbal din întrecerea naţională.
Totul era bine şi frumos la început. Exista un fel de gentlemen’s agreement între capii acestor gang-uri. Până când din această întrecere sportivă au început să curgă galbeni, munţi de galbeni. Şi aşa a început scandalul…şi ce scandal. Din acest moment este destul de clar cred pentru oricine cât de mult a contat aportul adus de rotunjorul Fanaticel şi scenaristul Udreanul. Fiind adevăraţi specialişti în escaladarea şi dezvoltarea epică a conflictelor din o mulţime de filme, a fost o nimica toată să-i aranjeze pe fiecare dintre aceşti tarabostes ai trosbalului românesc cu câte o bâtă în mână şi să-i pună să se altoiască. Şi să te ţii frate acum acţiune. Tertecali şi Tiancu împreună cu găstile lor au început să apeleze la tot felul de replici şi acţiuni vagabonţeşti…aşa de rău au fost porniţi că şi-au promis unul altuia moartea, s-au ţinut în tot felul de alarme…servindu-şi pe unde se prindeau replici tomnatice şi trecute ale junioratului lor în materie de vagabonţenie. Şi ca să fie complet peisajul se mai bagă şi Surteşan din Cluj cel care era renumit pentru înfiinţarea Universităţii de Emanengită, universitate deschisă în memoria unui alt personaj “faimos” dar prea inofensiv pentru a fi menţionat aici. Undeva pe parcursul filmului, de parcă nu ajungea balamucul care se iscase prin toata România, îşi face apariţia şi un prinţ arab Thief Naher…renumit prin cămilele sale de soi şi ţepele prin care îşi pedepsea adversarii. Organul care se ocupa cu păstrarea liniştii în regat, ADN, era legat la mâini şi la picioare…nu putea să facă nimic. Chiar mi-a rămas în minte o replică din film când Tertecali îşi exprima durereaînorgan faţă de instituţia mai sus-numită: “doar nu or să mă bage la beci că am io o faţă sugestivă, sau că faţa mea sugerează ceva.”
Deocamdată doar atât vă povestesc, restul vă las să îl descoperiţi singuri. Să aşteptăm cu sufletul la gură ceea ce ne pregătesc Fanaticel şi Udreanul GheSePe, pentru că sigur nu ne vor dezamăgi. Este perioada lor de glorie…
P.S. Orice asemănare cu personaje reale este neintenţionată. Pe cuvânt… 