Am tot încercat în ultimul timp să mă îndepărtez de fenomenul numit fotbal. Prea multă mizerie şi lipsă de onoare.
Astă seară, de fapt ieri seară pentru că este deja ora 2 AM, a avut loc marele derby între Rapid şi Steaua. Nici nu ştiu de ce am pierdut 90 de minute(pardon…75 de minute) din viaţă să ma uit la porcăria aia de meci. Cu ce am rămas după evenimentul mai sus numit? Păi am rămas cu:
-imaginea lui Lovin care mai mult aduna brichete de prin iarbă decât să joace fotbal
-faţa lui Deaconu “chinuită” de dureri
-un traumatism cranio cerebral minor cu hematom epicranian frontal şi o plagă la nivelul hematomului al lui Pancu
-aceleaşi înjurături jegoase la adresa lui Rădoi din partea “nemaipomenitului” public giuleştean
-imaginea lui Lăcătuş râzînd cu gura până la urechi satisfăcut de finalul acestei confruntări
-sprintul echipei Steaua la vestiare, panicată ca nu cumva Deaconu să se răzgândească
-semnele obscene ale lui Săpunaru şi Pancu la adresa suporterilor adverşi
-fotografia celor douăzeci de bodyguarzi ai lui Jijinho
-o cretină teorie a conspiraţiei “dezvoltată” de staff-ul Rapidului
-declaraţiile de după meci, care s-au menţinut în aceeaşi notă a penibilului ca de obicei
-spatele lui Rednic în autocar când îşi prezenta demisia
-pumnii strânşi şi ridicaţi în semn de victorie de către “cocostârcul” Lovin, de fapt asta fiind cea mai tristă şi dezolantă imagine a serii.

În final doresc să urez echipei F.C. Bricheta, cât şi finanţatorului ei Jijinho, succes în următoarea etapă şi cât mai mulţi fumători în tribune.