Asa cum stim noi sa incurcam un lucru deja incurcat, nu cred ca mai exista natie pe lumea asta.

Traim zilele astea supt presiunea scandalului iscat pe meleagurile italiene.

Nu mai intru in amanuntele acestuia, mentionand doar ca ca a scos la suprafata

ceva mult mai grav decat totala lipsa de procupare romaneasca in ceea ce priveste

colonizarea etniei tiganesti si anume faptul ca italienii au ramas prin 1940 si preaslavesc daca nu pe Mussoloni macar ideile acestuia.

Romania, normal, a rapuns asa cum o impunea birocratia, propunand comisie de

gestionare a situatiei. Care comisie, normal, trebuie condusa de un presedinte.

Si cine credeti ca a fost propus? Ei bine un personagiu care conform Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a avut un discurs discriminatoriu la adresa mai multor comunitati minoritare, etnice sau sexuale.

Uraganul poarta numele Corneliu Vadim Tudor si discutia de aici capata tendinte ce

miros a lagare de concentare si sapun.

Practic dintr-o singura miscare o decizie a Parlamentului Romanie a desfiintat autoritatea  Consiliului respectiv si a ridiculizat o actiune ce trebuia sa fie una de protectie a cetatenilor romani indiferent de etnie.

In mod evident ne confruntam cu o problema.

Lucrurile inca nu au degenerat, cel putin nu la noi in tara. Ne toleram, ba chiar facem si

seriale impresionati fiind de culoare, salbe, corturi si potcoave.

Radem infundat de turnulete si cai in sufragerie si injuram apasat pipaindu-ne buzunarele deposedate.

Si cam atat.

In drumul mieu spre  casa de la tara trec vara de vara pe un pod dedesuptul caruia salasluiesc din coltul ierbii pana-n rugina frunzei cateva familii de tigani. Se spala, ei si rufele, in apa acelui parau, muncesc cu ziua, fura ce apuca, dorm langa cai si carute si cresc copii care vor

face acelasi lucru ca si ei.

Autoritatea locala le da voie sa stea acolo.

Si cam atat.

O gramada de tigani locuiesc, ei stiu cum, in Zabrauti, strada a Bucurestiului european pe

care nu e bine sa te prinda ziua, daramite noapetea. Marea lor majoritate au dat peste cap

generatoarele electrice bransandu-se la retea ilegal.

Cand au fost debransati, evident au actionat madieval cu focuri, furci si amenintari de mai rau. Curentul le-a fost achitat de un insetat de imagine.

Si cam atat.

Chestiunea tiganeasca e prezenta, vie, se manifesta si incepe sa depaseasca granitele noastre.

Guvernul, parlamentul, institutiile ce depinand de acestea ar putea elabora programe pe banii unor europeni fericiti sa-i dea numai sa scape ei de problema noastra si sa puna etnia asta pe un fagas pe care trebuia pusa acum 160 de ani.

Nu o face nimeni preferand mai degraba sa se epateze la telenovele cu actori albi jucand in fuste colorate.

Si cam atat.

Duminica, 18.45.

Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni

Buciumă toamna
Agonic - din fund -
Trec păsărele,
Şi tainic s-ascund.

Ţîrîie ploaia…
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbuşi de fum.

Departe, pe cîmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Pornesc din ocol.

Tălăngile, trist,
Tot sună dogit…
Şi tare-i tîrziu,
Şi n-am mai murit…

Mi se parea cea mai buna cronica a meciului vazut impreuna cu mine.

Caseta tehnica e de gasit pe site-urile de specialitate.

Mai de multa vreme Misu imi zicea sa ai citesc si io presa ca poate imi vin idei sa mai scriu si eu pe aici.

Nu am facut-o da-mi trimise frate-miu un link si m-a convins ca ar fi timpul sa mai pun degetele la lucru.

Asadar baza se numeste: <<Amor la primarie ca in “Emanuelle”>> (EVZ)

Doamna pofesoara: “Am mers la primarie sa depun o cerere pentru taierea unor crengi din fata portii mele. Mi s-a zis sa urc la registratura si m-am hotarat sa merg direct la primar. Am batut la usa, dar nu a raspuns nimeni. Am zis ca poate este prea concentrat si nu aude, asa ca am intrat. ”

Insa: ”In semiobscur, am vazut o silueta feminina, o tipa inalta, frumoasa la corp, facand sex cu un tip care statea pe un recamier, un fotoliu, ceva. Erau jaluzelele trase, era semiobscur, aveau conditii pentru asa ceva.”

“Nu le-am vazut fetele, dar daca as vedea-o goala, as recunoaste-o. Am vazut clar ca era goala complet, amandoi erau goi. Puteau sa-si ia o camera la hotel!”

Fosta profesoara a iesit imediat din birou, scandalizata: „Erau intr-o pozitie nefireasca, el era infundat in ea, ea era cu parul mai inchis la culoare. Era goala, faceau sex exact ca la televiziune, ca la „Emanuelle”, asa erau.

O fi fost vreo proba de concurs, ceva, ca sunt posturi scoase la concurs. Nu stiu. Dar era ora 13.00 si eu zic ca sunt raspunzatori mai multi factori.

M-a dezgustat scena, m-a scarbit. E totusi vorba despre prestigiul primariei”, mai spune femeia.

Primarul Vasile Vladuleanu spune ca e vorba despre o inscenare politica: „Sunt la a doua casatorie, am o femeie superfrumoasa si sunt familist. Sunt cel mai rasfatat si cel mai elegant.

In cel mai rau caz, la cei 46 de ani pe care-i am, eu nu fac sex, ci dragoste, si doar in locuri in care ma simt bine in acel moment. Sexul in birou este jenant, cu secretara la usa”, explica el.

Vladuleanu atrage atentia ca femeia care a vazut ceva in biroul lui n-a spus nicio clipa ca l-ar fi recunoscut pe primar. „Femeia care a facut aceste afirmatii a spus ca a vazut o femeie si un barbat, dar nu pe primar. Aceasta femeie este de ani de zile la pensie, a fost o profesoara superbuna, dar dupa ce a urcat scarile poate sa fi vazut orice.

Si mie mi se intampla uneori sa mi se incetoseze privirea din cauza urcatului. Daca voia sa intre in birou, trebuia sa o faca pe usa de la secretara, care este mereu deschisa. Ieri, la ora 11.00, am avut o ultima discutie cu un angajat si apoi am plecat la cariera Rosia. Aveam treaba cu iluminatul public din comuna.

Acesta este un zvon politic, au incercat sa ma atace politic, nu au reusit, iar acum imi ataca familia. Dar eu sunt un tip al dracului si o sa rezist”, a declarat Vasile Vladuleanu.

Povestea din biroul primarului e dezbatuta de oamenii locului, mai ales ca primarul Vasile Vladuleanu are in comuna o faima de crai. „Am mai auzit eu ca isi aduce amantele la primarie, la birou. Este stiut ca este crai mare primarul nostru. Nici rau nu arata, nici batran nu este”, ne-a spus o femeie care ne-a rugat sa nu-i dam numele.

In discutie a intervenit si un consilier local care, de asemenea, a preferat sa nu-si decline identitatea: „Toata lumea vorbeste ca este mare gagicar. Dar profesoara, dupa ce a vazut scena din birou, a venit la noi, in fata primariei, si ne-a povestit ca l-a vazut pe primar facand sex in biroul sau. Era suparata rau, doar e fost cadru didactic, nu-ti cade bine sa vezi asa ceva”, spune omul.

Am uitat sa precizez locatia: Balteni, Gorj

Cum am ajuns acasa, in frumoasa patrie care este mereu si de-a pururi in inimile noastre…cu grija femeii românce pentru prunc, pentru casă şi ţară/Elena Ceauşescu, revoluţionar încercat/împătimită de aerul tare-al dreptăţii/ne-a redat nouă, tinerilor de astăzi/demnitatea deplină…scuze, am fost cuprins de un elan patriotic.

Asa, ziceam ca am ajuns in bukresh, sa traiesh! Drept pentru care intai am avut o cadere de orice minerala din cauza caniculei, urmata de o duminica legumicola. Apoi am fost trimis (bine, si eu m-am declarat voluntar, intuind potentialul de distractie involuntara) la plata de facturi. Culmea e ca de data asta nu la posta s-a intamplat coada mare, ci la minunatii fosti astral, mai nou corporatizati, rebranduiti, aggresive marketized UPC.

Merg pe 30, evident inchis. Era singura zi cand toate birourile lor erau inchise. Injur, merg acasa.

Merg pe 31. UPC Muncii. Coada. Din aia de 100 de oameni, de dadea coltul cladirii. Ma asez linistit la rand, pregatit de dialoguri fascinante:

- pi basescu nu e la fel? Asa sunt toti dom’le. Hoti. Hotie mare dooom’le!

- io am venit aici ca mi-a venit scrisoare acasa ca sunt datoare la astia cu 300.000. da io am platit tot. Sa vezi ce le fac. Sa vezi ce ii fac aleia de la casierie! Abia astept! Nu ma las! (multumesc faptului ca e in spatele meu. Altfel stateam mai mult de alea 45 de minute pe care le-am prins).

- toti sunt hoti dom’le (realizez ca asta cu hotia e subiectul nr 1) Pi la administratie la noi la bloc cum a fost? A furat tot. Sa vezi ce lux a facut la scara la el. A pus gresie! GRESIE !! si a facut acolo lux. Cu camere de luat vederi. Ce ii trebuie lui dom’le camera? Si dupa aia ca nu mai are scara noastra bani! Ce, nu stiu io cat a furat? A furat 1 miliard jumate. A venit si un expert. Da el ca cica sa nu tipam la el, ca nu e vinovat. Pi nu stiu io cum e cu expertu asta? i-am zis: ai grija! Daca nu gasesti banii te luam si pe tine si pe el! Nu scapi!! La astia cu cablu nici nu mai zic. Numa sa fure!

- da doamna, da’ tre sa platim. Pi ce facem fara televizor? Suntem morti! Unde ne petrecem si noi timpu ala liber? Nu la televizor? (toti cad de acord ca da, la televizor)

- lasa dom’le ca si-asa murim. Si cu televizor si fara televizor!

- asta asa e, ai cate zile ti-e scris!

- cand vine sa mori, mori, ha ha ha

- pi nu e asa? Asa este! (logica e imbatabila)

Intre timp, din cladirea UPC se desprinde o placa de faianta si cade pe jos. Toata lumea tace brusc. Apoi…ce mai freamat, ce mai zbucium. Un murmur din care se aude clar numai ‚placa, placa, cazut, placa’

- io stiu de ce e coada asa. (ia sa vedem) pai aicea sta lumea si plateste nu numa cablu. Astia au venit sa plateasca si telefoanele si interneturile lor. De ce platesc tot aici? Sa fie coada separata pentru ei!

- pai asa e acum doamna, isi pune lumea si telefon si de toate!

- nu stiu io cum e cu astea. Cu interneturile astea. Io n-am si nici nu am ce face cu el. Ce sa fac cu el?

- ei, asa e moda doamna acu. Toti cu internetu. O sa treaca si asta! (un fin analist mediatic)

- sa isi puna ei, io nu am cinspe milioane ca astia sa imi pu interneturi (cred ca are mai multe calculatoare, altfel nu imi explic de ce isi punea mai multe interneturi din astea)

- hotie mare dom’le (adevaru e ca imi cam lipsea) uite si la astia ce sediu are!

- as, dom’le, asta la primu cutremur cade tot. Pi ia uite! (ciocane in faianta. Io, stiind ce se intamplase cu PLACA, ma dau mai incolo) nu auziti cum suna? Asa tre sa sune? Pi cum s-a lucrat la ei? Io puneam mai bine!

- numa pe capatuiala sunt toti dom’le!

Platesc.

Plec.

Dar nu inainte de a mai auzi odata: numa’ hoti! Asa e dom’le!

In rest, caldura mare, monser!