Mandela

In ultima vreme mi se intampla lucruri ciudate, care ma fac sa cred ca fie sunt nebun, fie sunt din ce in ce mai putini oameni normali in jurul meu. De exemplu: ieri a venit in vizita la mine in departament “Intunecimea sa” sefu’ ala mare, impreuna cu o ceata de sefuleti mai mici, cu scopul declarat de a ne face fuziunea mai usoara. Nimic rau pana aici, ba mai mult, de cand ne-a spus ca suntem importanti, simt ca viata mea e o continua dimineata de primavara, productivitatea mi-a crescut inzecit si dragostea pentru marea familie HVB Tiriac arde cu si mai multa patima. Dar, sa revenim, omul voia sa afle cam care sunt nemultumirile “boborului”, si iata-ne pe noi jelindu-ne ca vrem salarii mai mari, ca prea multi oameni sunt lasati sa plece si nu vine nimeni in locul lor. Si atunci, una din colegele noastre se ridica si spune ca toate marile companii ofera beneficii salariatilor si ca ea vrea abonament la sala de fitness. 150 de oameni cati suntem in departament am ramas blocati, nestiind daca sa bufnim in ras sau sa aruncam cu ceva in stimata domnisoara. Dupa acest moment penibil ajung acasa si aflu ca patronul Stelei s-a pozat cu steagul lui Dinamo si a latrat ca un caine, ba, mai mult, s-a oferit sa sponsorizeze Dinamo cu 2 milioane de dolari. Aproape ca nu-mi vine sa cred. Nu cred ca clubul Steaua a mai trait asemenea umilinta in istoria sa.  Preferam sa retrogradam, decat sa il vad pe Gigi gudurandu-se pe langa Borcea pentru un loc in CL. Si incep sa ma intreb cum am ajuns sa apreciez mai mult antrenorul echipei adverse decat conducerea propriei echipe.

Cred ca nu m-am mai uitat de prea mult la meciurile din Champions League. Inca mai credeam ca Oddo joaca la Lazio. Trist. Poate din cauza asta mi s-a parut ca aseara Milanul a fost magic. Fantezie, creativitate, precizie, determinare. Un Kaka extraordinar, un Zeedorf fara gres, si mai ales, un Gatuso impecabil, care a devenit noul meu idol in fotbal. Si spun asta nu pentru ca as fi fan al milanezilor, pentru ca am o slabiciune pentru Lazio, iar pe vremuri admiram “batrana doamna” pentru determinarea lui Nedved si finetea lui Del Piero. Nu spun asta nici macar pentru ca, stelist fiind, as fi simtit un oarecare gust amar sa-i vad pe dinamovisti in grupele CL. O spun pentru ca aseara am fost impresionat de un Milan mare. Pentru inca o data in viata am simtit de ce fotbalul nu mai este de mult timp “doar un joc”.

Am inceput sa urasc 1 mai: daca stai in casa esti un fel de looser fara viata sociala si te rad toti pustanii care rup litoralul, si in plus parca iti pare rau sa zaci in pat cand e asa frumos afara si toata lumea e plecata pe undeva. Daca te hotarasti sa pleci undeva, atunci chiar ai o problema, pentru ca, pentru mine cel putin, organizarea ”evenimentului” te ucide. Totul incepe pe la sfarsitul lui martie cu intrebarea: “Ba, mergem si noi undeva de 1 mai sau ce facem?”; “Mergem, frate, mergem, si asa vara asta suntem cu licenta, cu examene, cine stie cand mai apucam sa mergem undeva!”….Si apoi urmeaza planurile: “Si-o sa facem, si-o sa fie si nu scapa nici o femeie de la Navodari pana in Vama, si beau toata bautura din lume etc., etc. Acum deja incep problemele: “Mi-or da astia drumul si luni?”, “Si unde mergem?”… “Hai si noi la bulgari ca e ieftin si o sa fie toata Romania acolo”….”Ce sa cauti, mah, la bulgari, ca e plictiseala si oricum mi-e lene sa meerg pana acolo”…”Atunci hai in Mamaia”…”In Mamaia e scump si-s numai figuranti”…”Da, da macar sunt niste cluburi ca lumea”… “Eu nu merg ma in Mamaia ca vine banchetul si trebuie sa imi iau si haine”… “Bine, mah, hai ca mai vorbim si gasim noi o solutie”… si vine ultima saptamana din aprilie, si deja incepi sa suni: “Haideti, ma, ce facem, nu facem si noi rezervari, ca n-o sa mai gasim nimic liber?”…”Pai, nu stiu, ca eu trebuie sa-mi bag masina in service si nu mi-a trimis tata bani si daca fac rost pana diseara facem rezervarea, si Alex a zis ca nu mai vine si Ana sta la o matusa in Constanta si Otto nu raspunde la telefon”…”Pai nu stiu, ca as veni si eu, dar nu pot decat sambata, ca daca ma impac cu Mihai venim impreuna si luam si noi o camera si daca nu vin eu singura si stau la voi, si Andrei oricum a zis ca l-am luat prea din scurt si nu stie exact ce sa faca, si nici nu prea ii place anturajul”

Si asa te trezesti ca existe foarte mari sanse sa pleci in doi la mare, si iti vine sa iti ucizi toti prietenii si iei somnifere si sa dormi tot week-end-ul asta enervant, dar cand te gandesti ca urmeaza 3 luni de munca pana  la urmatorul concediu…

Bai, Oli, eu nu te mai suport! Si stii de ce? Pentru ca in timp ce eu ma tavalesc pe jos de nervi tu stai si faci bilute din nas si te uiti pe teren ca la Animal Planet, desi pe tine clubul asta te plateste, si ar trebuie sa iesi dupa fiecare meci cu ambulanta de pe stadion. Si cat timp tu te uiti in gol asa, Banel alearga ca o gaina fara cap, si Mirel da pase adversarilor si Victoras nu mai nimereste poarta din 6 metri. Si o sa spui ca nu te intereseaza, ca oricum sunt un golan si un drogat, dar ceea ce tu nu stii e ca eu tineam cu echipa asta cand tu inca te mai faceai ca joci fotbal prin Coreea. Si idolii mei sunt Lacatus si Belodedici, nu Gigi si MM, si vin la stadion nu ca sa-i cresc cota lui Becali sau sa-l idolatrizez pe Stoica. Si stii care-i problema? Eu chiar cred ca ar fi trebui sa-ti dai demisia, pentru ca noi v-am tot dat credit pana acum, chiar si atunci cu Boro cand ai stat si te-ai uitat cum luam 4 goluri in 30 de minute. Si am zis ca pentru performanta iti trebuie munca si rabdare, si am avut rabdare, dar nu putem sa terminam urmatoarele 3 sezoane pe locurile 3-4, ca noi nu suntem FC National. Si crezi ca parerea noastra nu conteaza, dar te intreb eu acum: care crezi ca-i diferenta intre fotbal si handbal? Pai nu e mare. Diferenta e ca la un meci de fotbal vin 30000 de oameni, iar la unul de handbal vin 300. Si poate asa o sa iti explici si tu de unde vin banii aia care iti intra in fiecare saptamana in buzunar. Te-ai simtit bine sambata cand ai jucat cu Iasi-ul cu tribunele goale? Ti-ar placea sa joci toata viata asa, in gol? Daca da, spune-ne si noua, spune-le si suporterilor de la Dinamo, sau Rapid sau Timisoara, sau Craiova, sau Cluj, ca sa nu ne mai chinuim. Si asa nici nu va mai trebuie stadioane. Puteti sa va adunati la Trattoria voi si patronii de cluburi si sa-i puneti pe baieti sa joace un rummy sau fotbal de masa, si ar fi mai usor.

Oricum, ideea e ca nu te mai suport, si daca vrei sa cresti in ochii mei poate reusesti sa califici echipa in vreo cupa europeana sezonul asta.

Sincer, nu mi-a placut Base nici macar cand  l-am votat. Mi se pare cam badaran si in nici un fel pregatit pentru acest “job”. Circul cu rapirea jurnalistilor, fesul de pe valea Oltului sau cizmele de cauciuc de la Maracineni nu m-au impresionat niciodata, asa cum nu m-a impresionat nici “intoarcerea sa la popor” din Piata Universitatii. Mai mult, incep sa am impresia ca fara o echipa de oameni inteligenti in spate, care sa-i coordoneze toate miscarile, Baselu nu valoreaza mai mult decat rasul ala tembel. Si iata cum, citind randurile acestea de pana acum m-ati putea cataloga gresit drept un contestatar al carmaciului destinelor romanesti prin Europa. Oricat de rau ar fi Base, cand ma gandesc la adunatura de incapabili, ipocriti si golani care ii sunt adversari politici, nu pot decat sa il sustin din toata inima. Am de ales intre Tariceanu (sclavul intereselor  oamenilor de afaceri care sustin paridul liberal din umbra), adunatura de incompetenti  de la PSD (apropo, intr-o emisiune  de la Antena 1, tarlaua tovarasului Voiculescu, bunicuta kgb-ista, invitata sa-l discrediteze pe proaspatul mazilit, zambea gales si strengar, de parca nici usturoi nu mancase, nici gura nu-i mirosea a mineriada), voievodul luminii, ursul brun, elefantul, biciul lui Dumnezeu, cavaler de Tunari-Pipera, Gigi Becali sau prostituatele politice de la UDMR si, nu in ultimul rand, fostul prim marinar al tarii insusi. Grea decizie! dar parca tot pe Popeye l-as vota! 

“This is the story about a young girl… and the fantasy world she created, to survive the harsh reality… This movie teaches us how children survive the real world, which they are not prepared for, and how adults forgotten this ability, disregard it as nothing, missing its power… ”

Cam asta e ideea filmului. Actiunea se petrece in Spania fascista a anului 1944, iar pesonajul principal este Ofelia. Nevoita sa se mute cu mama sa in casa tatalui ei vitreg, capitan in armata spaniola, Ofelia incepe sa isi creeze o lume imaginara ca o alternativa la realitatea pe care este fortata sa o traiasca. Nu sunt critic de film, asa ca mai mult de atat nu prea are rost sa-mi dau cu parerea, dar, daca aveti timp, incercati sa vedeti filmul.

Nu stiu sigur, dar cred ca il compatimesc pe Gigi Becali. Sincer, nu cred ca ii pasa si pun pariu ca in lumea lui chiar se simte bine, dar pe mine ma apuca o mare tristete cand ma gandesc la el. In primul rand, daca as avea o avere de 950 de milioane de “coco” (dupa ultimele estimari) as fi rege intr-o insula din Caraibe, idolatrizat de 1000 de femei frumoase, de finu’ Mirel si de Banel, iar MM si Oli mi-ar face vant cu cate o frunza de palmier. Pe fraieru’ ala de Argaseala nici nu l-as lua, ca si asa ma enerveaza de cand si-a ras mustata aia de flacau. Si as fi si mai tare decat Base ca eu as fi un fel de zeu, in timp ce el doar amarat de presedinte intr-o republica parlamentara, adica nici macar cat Dabaliu Bush. Si daca m-ar enerva prea tare mi-as lua si un vas de croaziera sa-i fac in ciuda fraierului ca-s si capitan si el nu mai e. In schimb, ce face JayJay? Sta aici in Romanica noastra si se cearta cu toate zdrentele si hahalerele si cu toti papagalii si vadimii si voiculestii cu antenele lor unu si comunistii si utecistii si shakirele si Steaua nu mai joaca, deci adio Sampion Lig, si daca ne chinuim un pic ne batem pentru Intertoto de ne rad si cainii. Si, in plus, mai trebuie sa faca si baie de cersetori si de cocalari de Ferentari si de babe lesinate abia scapate de viitura pentru cateva procente la alegeri ca sa ajunga din voievod, senator al luminii, ca de presedentie sa speram ca-l scuteste electoratul, ca daca am reusit noi sa nu-l votam pe Vadim acum cativa ani, ne-om trezi si de data asta la realitate si n-o sa-l votam nici pe Becali. 

 Oricum, dupa cum spuneam, il compatimesc pe Gigi! Poate citeste si el articolul asta si-mi cumpara si mie un Maibach mai mic! Doamne ajuta!

Ca sa nu mai ramana chirias si anul acesta, un coleg de serviciu a hotarat mai acum cateva zile ca e momentul sa-si cumpere o garsoniera. Cedand nervos insistentelor sale, m-am hotarat, ca orice om cu suflet bun ce sunt, sa-l ajut sa caute sfantul Graal in jungla imobiliara din Bucuresti. Si iata ce am reusit sa gasim dupa vreo saptamana de telefoane. (By the way, cred ca sunt pe lista neagra a agentilor imobilari din Bucuresti):

1.  Garsoniera la Alba Iulia, 43.000 de euro, 20 metri patrati (mi-a fost frica sa intreb cat anume e spatiul util). Daca luam ca unitate de masura pentru domeniul imobiliar lungimea de Maibach, asta ar insemna ca garsoniera mai sus mentionata ar avea cam un Maibach lungime si unul latime, in traducere libera, atat spatiu cat sa bagi o canapea, un resou, un dulap, o masa plianta, un mileu si un peste de sticla. Daca te pune dracu sa te mai casatoresti si sa faci si un copil, situatia deja se complica, pentru ca in cei 20mp trebuie sa faci loc si pentru taburetul din “camera” copilului pe care sa-si faca si ala mic temele plus cutia de farduri a doamnei.

2. Garsoniera in Titan, 36 mp (O, Doamne, e deja un  vis!). 49500 euro (In situatii de-astea nu ne mai uitam la bani. Vorba aia: “Dai un ban, dar stai in fata!”). Bine, nu chiar in fata, ci un pic mai in spatele Titanului. Pentru cei ce au vazut “Moartea domnului Lazarescu”, stimatul domn locuia pe Aleea Fetesti. Garsoniera asta e pe Aleea Buhusi, close enough, adica la vreo 20 de minute pe jos pana la metrou si apoi 5 statii pana la Unirea, asa ca daca ai ghinionul sa lucrezi prin Baneasa, mai bine te lasi de serviciu sau te muti pe tura de noapte.  Dar sa revenim! Din cei 36 de metri patrati doar vreo 29 erau chiar utili (cam 1 Maibach jumatate), absolut nici o imbunatatire, si cand zic imbunatatiri nu ma refer neaparat la faianta, gresie, termopane si usa metalica, ci macar la un var cat de cat pe pereti sau o urma mocheta pe jos sa nu-ti inghete picioarele pana apuci sa-ti aduci un covor.

Deci, cam asta e situatia prin micul nostru Paris cu chirii demne de UE si conditii demne de Africa subecuatoriala. Sa traim bine!

M-am uitat la film mai mult din curiozitate, pentru ca mi-a placut foarte mult cartea lui Suskind dupa care a fost facut acesta. De altfel va recomand si cartea pentru ca este un pic mai bogata in detalii (ca sa vezi!). Si, daca nu aveti incredere in mine, filmul este bine cotat si pe imdb: 7.5/10. Pe scurt, este vorba despre un criminal in serie din Franta secolului 18, daca imi aduc bine aminte, Jean-Baptiste Grenouille. Nascut cu darul unui simt olfactiv extrem de dezvoltat si cu grave deviatii de comportament, prietenul nostru Jean Baptiste porneste in cautarea parfumului perfect, lasand in urma lui o multime de oameni morti, in mare parte tinere virgine. Daca nu va deranjeaza prea tare ca micutul mai miroase din cand in cand cate o femeie moarta sau incearca sa distileze o pisica, incercati sa va uitati la film. Pe mine nu m-a dezamagit.

Any minute now… Da, iar suna nenorocitul ala de ceas. Nici nu m-am trezit bine si deja am intarziat. Ma tarasc in baie, si imi petrec urmatoarele 20 de minute injurand in gand ca iar trebuie sa plec la serviciu. Fuck, ce-am intarziat! Chiar nu mai am timp sa mananc. Nu-i nimic, imi iau ceva pe drum. Si nenorocitul ala de metrou mereu imi inchide usile in nas. Cel putin daca iau metroul chiar am sanse sa ajung la serviciu in dimineata asta… 15 minute pana la Unirea… Gazeta: “De ce a batut-o liderul pe campioana”. Of, uitasem ca a mai luat si Steaua bataie sambata seara… de la caini… in Ghencea… cu 4-2. Trist. Bine cel putin ca am ajuns la serviciu… Account: 3545039000… Approved Overdraft Privates… “Buna, Vanda sunt, de la Galati. Am trimis si eu un check-list. Hai, te rog, ajuta-ma ca e clientul in sucursala si are nevoie de bani! Merci! Te pup!… “Du-te jos ca a venit mancarea!”… S-a facut 5. Hai ca nu mai e mult!…5:05…5:16…5:25…. Wiii, liber! Cel putin pana maine… Crispy-uri la Kfc! Ar trebui sa termin cu prostiile astea.Ma arde stomacul trei zile dupa ce mananc…. Acasa, dus, messenger… si melodia aia din Friends: “So noone told you life was gonna be this way…”