…că de-acum încolo o să comunic cu mama doar pe messenger!
Totul a început acum mai bine de juma’ de an…când şi-a tras mama ID de messenger. Noi, copiii ei, când am auzit o asemenea veste îngrozitoare ne-am făcut mici şi am abuzat de ”stealth settings”, ascuzându-ne ca mişeii de cicălitoarea dătătoare de viaţă care descoperise calea de comunicare supremă. Dialogurile de genul ”vezi că-i online mama, nu-i spune că sunt” ”ce, eşti tâmpit?! nici io nu-s!” erau la ordinea zilei. În timp, spiritul de aventură m-a dus la extreme. Într-o seară de vitejie, văzând-o online, am vrut să-mi testez nervii. Am schimbat setările şi am apelat-o. Mă încerca un soi de masochism. mi s-a răspuns sec: ”da, ce faci? Eşti bine? Doar atât voiam să ştiu. Eu mă joc, vorbim mai târziu.” Am întins coarda şi-n zilele următoare, până când utilizatorul respectiv, ajuns la culmea răbdării, şi-a afişat statusul: ”Mama se joacă. Să n-o deranjăm cu prostiile noastre.”
Pe parcursul a câtorva luni am avut parte de câteva (puţine, e drept) conversaţii delicioase cu ea, presărate pe rând cu emoticoane, apoi cu audibles (că deh, trecuse la nivelul următor), iar apoi cu suculente copy-paste-uri între cei trei copii nerecunoscători.
Evident, tradiţionalele telefoane nu au putut fi evitate iniţial, cel puţin din obişnuinţă. A se specifica faptul că asemenea convorbiri nu se terminau de fiecare dată frumos.
De vreo lună am izbutit! Slavă ţie, webcam-ule! (mulţumesc, băieţi, dau de băut şi anul ăsta) Am cea mai liniştită, duioasă, plină de HUG-uri relaţie cu mama cât n-am avut o viaţă. Pot să-i spun orice, pentru că pentru fiecare replică, pentru fiecare veste, pentru fiecare mutrişoară pe care-o afişez în faţa cam-ului există un emoticon simpatic! Şi un noapte bună duios.
SC ABM Intertext SRL caută traducători în regim de colaborare pe bază de proiect, pe termen lung.
Limbi: engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, maghiară.
Cerinţe:
- cunoaşterea temeinică a limbii/limbilor respective
- (minimă) experienţă în traduceri
- cunoştinţe temeinice de Microsoft Office
- conexiune la Internet
Avantaje:
- cunoscator de programe de memorie a traducerii (în special TRADOS)
- experienţă în traduceri tehnice sau dorinţa de-a lucra pe acest domeniu
Trimiteţi CV şi tarifele practicate la: info@abmintertext.com
azi mă trezesc, lucrez
mi se face foame
mă duc, îmi pregătesc să GĂTESC!
eu, care nu gătesc
dau drumul la aragaz, n-am gaz!
mă calmez
vreau sa fac o baie
mă duc, îmi dau drumul la cada
aud un bubuit
mă duc, o ţeavă spartă
curgea cu debit mare
nu găseam robinetul care trebuia sub chiuveta
m-am făcut leoarcă, cu apa rece
am găsit robinetul
era înţepenit
între timp s-a inundat şi holul
până la urmă am reuşit să închid robinetul
am stat juma’ de ora sa scot apa
m-am calmat
muream de foame
m-am dus şi-am băgat nişte fish finger la microunde
s-au făcut scrum
mai să ia foc cuptorul
am sunat vreo 10 instalatori, toţi îs ocupaţi până săptămâna viitoare
îs murdară, nemâncată, în prag de divorţ şi ţin cu Universitatea Craiova
dacă aş ieşi pe strada azi, cu siguranţă m-ar călca o maşină
aşa că stau aici, aşteptând probabil un cutremur sau altă chestie care să mă omoare
când eram mică aveam un tanc, o maşinuţă roşie căreia i se deschideau uşile şi-mi plăcea la nebunie, un avion şi un tren, toate ”teleghidate”, cum le ziceam eu…de fapt erau cu baterii…şi doar cu astea mă jucam
aveam şi-un ursuleţ-ursuloi, Martinel, pe care-l iubeam foarte tare pt. că îl primisem de la mamaia cu un an înainte de-a muri, cu care dormeam
acum mă mai joc doar cu Sylvester…la mine noţiunea de Sylvester este multiplă, că am 8. de dormit nu dorm cu nicinul, iar de jucat mă joc doar cu cei din baie, în speţă cu cel de cauciuc, care-mi ţine de urât în cadă şi vorbeşte cu mine
vorbesc despre jucării, pt. că le-am iubit şi le iubesc în continuare
când sunt deprimată mă duc într-un magazin de jucării şi mă uit şi mă liniştesc; uneori mă mai şi joc, dacă mă provoacă vreun copil pe-acolo; abia aştept să am un copil să cumpăr cele mai mişto jucării din lume şi să ne jucăm împreună
îmi doresc enorm să-mi iau un tren din ăla cu şine, gări, pomişori, ştiţi voi despre ce vorbesc; şi o să-mi iau!
Duminică dimineaţa în Vama Veche. După o noapte cu concerte frumoase. Superb. Soare răsărit din nori, foarte puţin din mare, oameni obosiţi, da’ fericiţi şi fără de griji, muzică perfectă pt. momentul respectiv… Viaţă frumoasă…aş vrea-o în fiecare dimineaţă aşa…
De 4 etape-ncoace sufăr. Săptămâna trecută, în urma meciului cu Pandurii, cu toate că eram la mare şi trebuia să mă simt bine, n-am fost în stare să vorbesc 2 ore. Noroc cu concertul Kumm, care a reuşit să mă facă să uit de toate problemele (extraordinari băieţii ăştia, da’ vorbim despre ei altă dată). Mi-am dat seama că a fi suporter al Ştiinţei în perioada asta o boală greu de dus în spinare.
Vreau să înfiinţez un grup de terapie. Nu ca să ne treacă iubirea asta necondiţionată şi plină de momente grele pt. Ştiinţa, ci ca să mai râdem, mai glumim, să vedem că nu suntem singurii idioţi care îs în prag de-a avea nevoie de psiholog pt. că sunt suporteri ai unei asemenea echipe. M-am săturat de bătăile lor din vestiar, de scandalurile interne, de jucatul lor la plesneală ca să dea jos antrenorii. Vreau să se gândească cineva şi la noi, bolnavii psihic care pun atâta suflet. Vreau să strig GOL! Să fiu fericită că am obţinut o victorie. O iau razna!
P.S. nu, nu vreau şi nici nu-mi schimb echipa de suflet, am investit prea mulţi ani prea multe sentimente în ea…
Noapte cafea Burn ţigări muzică documente pustiu forum pustiu Fanta tastatură portocale lac unghii conversaţii plictisitoare conversaţii amuzante agendă alt forum pustiu fum două post-it-uri goale unul plin boxe surdină şerveţele pix vreo 5 neadormiţi şi 5 adormiţi pe messenger Norah Jones un paragraf trei cuvinte rătăcite linişte pustiu lumânare sihastră oboseală plictiseală strop de depresie pustiu oboseală oboseală oboseală scrum pleoape gene pleoape-gene Ene bună
