Sunt…
Friday, May 25th, 2007Sunt o femeie. În viitorul apropiat voi fi o femeie divorţată. Stigmatizată. M-am măritat la vârsta potrivită. N-am scuza altora: a făcut-o prea devreme. M-am măritat prea devreme după ce l-am cunoscut, da. Aici am greşit. M-am grăbit. M-am grăbit, însă am vrut-o, nu m-a forţat nimeni. Poate doar mama mi-a băgat în subconştient să o fac mai repede, voia să mă ştie la casa mea. Nu l-am luat pt. bani sau din alte considerente de genul ăsta. L-am luat pt. că mi-am dorit asta, pt. că-l iubeam, pt. că în momentul ăla îl credeam bărbatul vieţii mele. În perioada asta s-ar fi împlinit 2 ani de când am fi fost împreună. n-a fost să fie. Nu regret anii ăştia. Au avut părţile lor frumoase. Nu regret nici ultimele 6 luni, care au fost chinuite şi trase de coadă, în care am făcut tot felul de eforturi să-mi revin din nefericirea care mă cuprinsese. Ne-am apucat chiar să renovăm apartamentul. Am plecat când era făcut pe jumătate. N-o să mai stau în camera mea, pe care nici măcar n-am mai apucat s-o văd terminată. Am plecat de o săptămână. Am plecat seara, după o dimineaţă în care m-am trezit alături de el şi nu credeam niciunul că o să fie ultima noapte în care împărţim acelaşi pat. Am plecat plină de furie. A trecut greu furia. dar a trecut. Am plecat cu capul înainte spre o viaţă nouă, o viaţă care, paradoxal, nu mă înspăimântă deloc.