Jucării
când eram mică aveam un tanc, o maşinuţă roşie căreia i se deschideau uşile şi-mi plăcea la nebunie, un avion şi un tren, toate ”teleghidate”, cum le ziceam eu…de fapt erau cu baterii…şi doar cu astea mă jucam
aveam şi-un ursuleţ-ursuloi, Martinel, pe care-l iubeam foarte tare pt. că îl primisem de la mamaia cu un an înainte de-a muri, cu care dormeam
acum mă mai joc doar cu Sylvester…la mine noţiunea de Sylvester este multiplă, că am 8. de dormit nu dorm cu nicinul, iar de jucat mă joc doar cu cei din baie, în speţă cu cel de cauciuc, care-mi ţine de urât în cadă şi vorbeşte cu mine
vorbesc despre jucării, pt. că le-am iubit şi le iubesc în continuare
când sunt deprimată mă duc într-un magazin de jucării şi mă uit şi mă liniştesc; uneori mă mai şi joc, dacă mă provoacă vreun copil pe-acolo; abia aştept să am un copil să cumpăr cele mai mişto jucării din lume şi să ne jucăm împreună
îmi doresc enorm să-mi iau un tren din ăla cu şine, gări, pomişori, ştiţi voi despre ce vorbesc; şi o să-mi iau!
September 14th, 2007 at 12:33 pm
Cand eram mic aveam un ursulet de plus.. dar avea interiorul plin de sarma… nu puteam sa dorm cu el… ma durea daca-l luam in brate… pe langa chestia asta avea si o laba lipsa… dar eu il iubeam asa… pana intr-o zi cand l-am aruncat!!
September 14th, 2007 at 3:05 pm
cand eram mai mic ma plictiseam destul de repede de jucariile cumparate.imi placea sa mi le fac de unul singur.aveam doua cutii de sah.piesele erau soldatei.iar carcasele de la casete le foloseam pe post de autobuze.cate si mai cate…
September 17th, 2007 at 10:37 am
Cât am plâns eu pe lângă ai mei pentru un trenuleţ eletric. Până când bunica mea mi-a făcut bucuria. Eram în cel mai înalt cer existent. Nu exista altceva în lumea mea decât trenuleţul acela. Pentru o bună bucată de vreme. Nu mai ştiam în ce forme să pun şinele.
Dacă îl caut prin beci, cred că-l mai găsesc. În stare de funcţionare.
Faină noua înfăţişare a blogului!
September 17th, 2007 at 10:38 am
Mi-l dai mie? Mi-l dai mie?
September 17th, 2007 at 10:59 am
Depinde…
September 17th, 2007 at 11:01 am
ne târguim, ha? bineeeee…ce vrei?
September 17th, 2007 at 11:09 am
Tricou’ cu Ştiinţa. :))
September 17th, 2007 at 11:13 am
auzi? ştii ce? să-ţi bagi trenuleţu-n fund! stelist împuţit! :))
September 17th, 2007 at 11:23 am
Apăi Andra, mai merită să-l ţi?
September 17th, 2007 at 12:42 pm
Na, ştii ce, îmi retrag cuvintele.
Nu şi tricoul.
September 17th, 2007 at 12:44 pm
păi ce mai rămâne? sper că nu fularul, cănile, şapca, brăţara, rucsacul…etc?
September 17th, 2007 at 12:45 pm
Apăi atunci zi tu. Ce merită un trenuleţ electric, care să-ţi bucure inima?
September 17th, 2007 at 1:05 pm
Păi trebuie să merite ceva, mă?! oricum îl ţii ascuns, săracul de el! PE MINE mă merită!
September 17th, 2007 at 1:10 pm
Adică tu în schimbul trenuleţului? Hmmm… Să mă gândesc…
September 17th, 2007 at 1:12 pm
Nu io, bă! Era vorba de mine şi de trenuleţ aici, nu? Adică noi împreună, nedespărţiţi. Iubire necondiţionată între o femeie şi un trenuleţ…e aşa de greu de imaginat?
September 17th, 2007 at 1:16 pm
Eu încă mă gândesc.
Deh, io mi-s ardelean… (Re)obişnuieşte-te…
September 17th, 2007 at 1:54 pm
Am terminat de ceva vreme să mă gândesc.
Dau trenuleţul. Cu o singură condiţie. Cred că ştii care e.
September 17th, 2007 at 1:56 pm
deci am rămas şi fără trenuleţ :((
September 17th, 2007 at 1:59 pm
Apăi repede te-ai dat bătută…
Să punem altă condiţie.
September 17th, 2007 at 2:03 pm
ştii ce? îmi bag p…icioarele-n trenuleţul tău! na!
September 17th, 2007 at 2:12 pm
Îţi poţi băga ce doreşti mătăluţă, că ştiu că tot pohteşti la el.
September 18th, 2007 at 4:27 am
Am sa bag eu ciocanul in trenulet! Nu-l meriti!
September 18th, 2007 at 4:52 am
ai avut o revelaţie bruscă?
September 18th, 2007 at 5:43 am
Tu m-ai bruscat!
Las’, ca ti-o capeti tu! Cat de curand! Fi-t-ar viteza sudista sa-ti fie!
September 18th, 2007 at 5:17 pm
jucarii, un domeniu drag mie. Cand eram mic mergeam pe principiul “daca nu merge
(trasese la garaj)
trebuie sa il desfac sa vad de ce nu merge…daca merge tot il desfac pentru a vedea de
ce merge” in concluzie, jucariile mele nu scapau de “operatie”. Ca tot ziceati de trenulet,
tin minte ca mi-a luat tata un trenulet fain intr-o dimineata, insa nu a ajuns pana a venit
maica-mea de la schimbul 1, pentru ca l=am si indesat intr-o gentuta
Vai de talpile mele si ale alor mei pe cate machetute si jucarele au calcat :))… acum imi
plac plusaraiele iar primele rafturi, dintr-un supermarket, pe care le vizitez sunt cele de
jucarii, acolo imi pierd si cel mai mult timp.
Abia astept Craciunul sa vad ce jucaroaie noi au mai aparut
September 22nd, 2007 at 11:27 pm
când mă duc în vizită la nepoata mea de 4 ani privesc cu invidie la trenuleţul ei Thomas care şuieră când trece prin dreptul staţiilor. acum mulţi ani aveam şi eu un trenuleţ electric pe care îl instalam în jurul pomului de crăciun … ce vremuri bune