in cartierul in care am crescut sunt foarte multi baieti amatori de fotbal…nu o data am incins niste meciuri “pe blocuri”,mai disputate decat unele de prin liga 1! miza era foarte mare pt pustii de 12-13 ani de aceea conflictele erau la ordinea zilei.mi-a placut mereu sa am mingea mea pentru ca cine detine mingea e arbitru,capitan de echipa,are drept de libera miscare pe teren si nimeni nu ii reproseaza nimic. la inceput eram foarte corect pana intr-o zi cand toti coechipierii mei erau intr-o forma jalnica si pierdeam intruna…atunci m-am decis ca e timpul sa profit de avantajul de a fi proprietar de minge si am inceput sa ma oftic si sa ii fur pe astia desi stiam ca nu am dreptate cu pretextul ca imi iau jucarica si plec acasa…mi-a mers bine vreo 2 saptamani…chiar si cand jucam bine tot mai ceream cate un fault pt nimic doar ca sa nu imi ies din mana. echipa mea a castigat in acea perioada cam toate campionatele intre blocuri 
intr-o zi cand tot asa ma tiganeam pentru un penalty mi-a tras unu un pumn in figura de m-a facut KO.a fugit ca altfel mi-l tragea si pe al doilea :)) am realizat deci ca metoda mea scartaie si era timpul sa iau masuri pana nu mi-o iau si a doua oara.a urmat un weekend plin de meciuri “sangeroase” in care nimeni nu mai cerea fault,hent sau penalty.tensiunea intre gasti crestea de la o zi la alta si a fost nevoie de o singura scanteie pentru a declansa explozia.a fost prima bataie serioasa la care am luat parte si primul pumn pe care l-am dat cu ura. tot restul verii am jucat tenis de masa in curtea scolii :)) de atunci nici nu mi-am mai cumparat mingi si de jucat am jucat doar meciuri amicale intre scari.
dupa 5-6 ani rivalitatile inca mai exista si desi ar fi trebuit ca odata cu maturizarea sa uitam de conflictele alea copilaresti sunt persoane pe care inca nu le suport. nu inteleg de ce este atata rautate intre oameni desi sunt implicat direct in fenomen.ce prostie!